2 Cron 33:12 Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. 13 I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.
De ce autorul Cronicilor ne spune ca Manase s-a rugat la Domnul Dumnezeul LUI si s-a smerit inaintea Dumnezeului PARINTILOR SAI? Sa fie doar o intarire a aceluiasi concept de Dumnezeu prin repetitie deuteronomica? Atunci ce e cu ultima propozitie a vers.13? Cum adica a cunoscut ca Domnul e Dumnezeu, pai nu stia asta? De ce am impresia ca "Domnul" si "Dumnezeu" sunt concepte diferite ale aceluiasi Dumnezeu? Am trecut adesea peste asta fara sa observ o inconsistenta logica. Apoi am observat-o dar am zis ca e o formulare iudaica specifica a carui logica ori s-a pierdut, ori nu am auzit eu de ea. Cum vad acum dihotomia celor doua concepte ale unui Dumnezeu unic:
O sa incep cu o dihotomie similara a numelui lui Dumnezeu, pentru ca cred ca aici e solutia problemei.
YHWH – In perioada de sfarsit al exilului si de inceput al Primului Templu (cca. sec. 4-3 iC) pronuntia exacta a Tetragrama pe care noi, goimii, o citim Yahweh, Iehova etc s-a pierdut, desi unele surse indica faptul ca Numele Divin a continuat sa fie rostit, de catre Marele Preot (Kohen Gadol), in Templul din Ierusalim, o singura data pe an, in ziua de Yom Kipur (Ziua Iertarii Pacatelor sau Ziua Ispasirii), pana in anul 70 dC dupa care s-ar fi pierdut definitiv. Ceea ce se stie cu certitudine este ca nici una dintre transliterarile uzuale nu reflecta pronuntia initiala, cea adevarata. Personal, cred ca transliterarea si pronuntia aproximativa este Yahu-Wah (sau Yehu-Wah)! Unul din compusii specifici ai numelor ebraice era –Yahu (Hezeki-Yahu pentru Ezechiel sau Eli-Yahu pentru Ilie, Yisha-Yahu pentru Isaia ori Yahu-Shuah (Dumnezeu e Salvare) pentru Isus).
Elohim – Daca Tetragrama a fost utilizata din timpurile lui Moise si pana dupa distrugerea primului Templu din Ierusalim (586 iC), patriarhii L-au cunoscut pe Dumnezeu prin numele de Elohim, un nume care se pare ca a fost preluat de la Dumnezeul suprem canaanit, El, adaptat de evrei in Eloah (m.sg) si Elohim (m.pl). Din punct de vedere nominal, similar lui -Yahu avem si compusul -El care formeaza de multe ori chiar aceleasi nume (Hezeki-Yahu / Ezechi-El). Aici putem aminti si un alt nume al Domnului nostru Isus, Imanu-El. Astfel, dihotomia diferitelor nume ale aceluiasi Dumnezeu poate fi extrapolata, de ce nu, si in zona conceptuala, unde Dumnezeul meu poate tinde catre Dumnezeul Absolut. Pentru asta, voi tine cont de interpretarea iudaica potrivit careia Elohim este numele care simbolizeaza atributul justitiei divine, spre deosebire de YHWH sau Adonai (in traducere literala Stapanul meu), care simbolizeaza atributul milei divine. Astfel, conceptul meu de Dumnezeu e mai apropiat evident de Dumnezeul milei Adonai (sau YHWH) si mai rezervat fata de Dumnezeul dreptatii / justitiei Elohim. De aceea, cand ma refer la Dumnezeul pe care il cunosc, (Dumnezeul meu), ma refer cu precadere la Adonai (Domnul)!
Etrapoland la citatul cu Manase, acesta, adresandu-se Dumnezeului sau si al parintilor sai (asociat in final cu conceptul de Domn) ajunge la concluzia ca „Domnul este Dumnezeu”! Sau mai precis, Dumnezeul lui este de fapt Dumnezeul Absolut! Toma apostolul a descris in Cristos cel mai bine conceptul acestei dihotomii – „Domnul meu si Dumnezeul meu”!
Conceptual, cum poate Dumnezeul Absolut sa-L includa pe Domnul Dumnezeul meu? Conform interpretarii iudaice, desi Elohim este la plural, numele corespunde unui Dumnezeu unic. Extrapoland, desi total diferit ca si concept, in crestinism avem dihotomia sg-pl in Dumnezeul trinitar. Personal il imaginez pe Elohim ca suma panenteista a tuturor conceptelor individuale de Dumnezeu, iar argumentul biblic pentru asta nu e doar pasajul amintit mai sus din 2 Cron 33:12 ci in principal asa-numitele surse „E” (personaje veterotestamentare) care folosesc diferite nume compuse ale Dumnezeului El. Agar il numeste pe Dumnezeul ei El Roi (Dumnezeu care ma vede). Iacov il numeste pe Dumnezeul lui El Shaddai. Chiar si Isus pe cruce il numeste Eli, (Dumnezeul meu)! Diferenta este insa ca aici, conceptul de Eli al lui Isus se confunda perfect cu Dumnezeul Absolut.
Ma intreb daca poate fi aplicata teoria acestei relatii dintre Dumnezeul meu si Dumnezeul Absolut in Ps 82:1 - Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor, in conditiile in care psalmul insusi este o sursa „E”! Chiar si in contextul intregului Ps. 82 interpretarea pare interesanta.